ONG-uri si asociatii in Romania

Recent am primit o serie impresionanta de SPAM-uri de la o asociatie romaneasca ce cauta (cel putin asa declara) sa apere si sa obtina ceva drepturi suplimentare pentru tatii copiilor cu parinti divortati.

Chiar daca modalitatea agresiva si lipsita de bun simt nu m-a deranjat atat de mult, fiind obisnuit cu primirea a 10 emailuri identice o data, pe fiecare dintre conturile de email pe care le am, intelegand nevoia primara a unora care au descoperit Internetul, au aflat si ei ca se pot face multe acolo, si au inceput sa incerce marea cu degetul in domeniul promovarii pe Internet, fara a tine cont de regulile de utilizare, ce a urmat insa (de fapt ce nu a urmat) mi-a aratat adevarata fata a majoritatii asociatiilor si ong-urilor din Romania.

Avand in administrare un portal specializat pe probleme de divort (http://www.avocat-divort.ro/), in care, printre altele, se prezinta si diverse stiri legate cu domeniul respectiv, am decis ca ar fi interesat de prezentat si activitatea acestei organizatii si manifestarile ei. Asa ca le-am scris pe toate emailurile lor (aveau mai multe), invitandu-i sa imi transmita informatii despre ce s-a intamplat in cadrul evenimentului pe care il tot anuntau prin acele SPAM-uri. Am considerat interesant ca publicul romanesc sa afle ce se misca si in Romania in acest sens.

Ei bine... pauza. Niciun raspuns, nicio veste de la respectiva organizatie. Nici macar un refuz (desi ar fi fost absurd). Ignorare completa. Reactia tipic romaneasca a celor care nu dau doi bani pe ceea ce fac si pe ceea ce declara ca sustin. De fapt e reactia celor care, in final, nu dau doi bani pe ei.

Imi aduc aminte cum, acum cativa ani, am incercat sa sustinem prin alte 2 portaluri pe care le administram, mult mai mari decat cel mentionat mai sus, cu zecii de mii de utilizatori, evenimentele unei alte ONG, implicate in protectia cainilor vagabonzi. Reactia lor a fost cam aceeasi: "A... daca vreti voi sa promovati asociatia, aveti permisiunea noastra... Noi insa schimb vom anunta un mare eveniment, organizat la cafeneaua X din cartierul Y, unde, incepand de peste 3 zile cei care consuma acolo vor putea intra si cu cateii lor... "

Ne intrebam de multe ori de ce nu exista societate civila in Romania. Raspunsul probabil ca ar putea comporta tom-uri intregi si tratate. Dar totusi, un raspuns mai simplu ar fi urmatorul: pentru ca nu respectam ceea ce facem, pentru ca nu credem in ceea ce facem si pentru ca, in final, nu ne respectam pe noi insine.

Exemplu de urmat pentru Decanii Barourilor de avocati

Pentru cei care nu cunosc ce inseamna sa desfasori un proces in Justitia romana, este mai greu de inteles importanta unui fapt, pe care il voi descrie succint mai jos (in cuvintele mele de "profan" - nefiind un profesionist al Dreptului). Pentru majoritatea celor care au avut procese in instanta (nu in toate situatiile este necesara plata taxeide timbru), plata taxei de timbru a insemnat o complicatie stupida a unui moment care era, si asa, destul de neplacut. Cu atat mai mult, pentru avocatii care desfasoara sute de procese anual, plata acestei taxe reprezinta o adevarata pacoste uneori, o grija in plus alteori.

De exemplu, in Bucuresti, plata taxei de timbru (excluzand plata prin OP bancar) se poate face la Trezorerii sau la unele oficii CEC - direct ca si plata a taxei (de ce CEC, nu va pot raspunde si de asemeni nu pot intelege de ce celelalte banci nu au comentat nimic sau nu si-au deschis un serviciu dedicat in acest sens). Dar nu e totul atat de simplu. Daca fiecare sector al Bucurestiului are o Trezorerie, la peste 300 mii de locuitori (sa spunem media unui sector, desi am impresia ca media aceasta este cel putin dubla in realitate), nu se poate plati oricum, la orice oficiu CEC aceasta taxa. Depinde de sectorul unde se desfasoara procesul (caz in care multi raman muti de uimire afland ca de fapt ei ar fi trebui sa plateasca pentru un sector unde isi avea sediul Judecatoria altui sector de ex.) sau de sectorul unde locuieste cel care plateste.

In cele mai bune cazuri, exceptii extrem de putine de altfel, in anumite Judecatorii fiinteaza chiar ghisee CEC, dar si aici apare complicatia sectorului de domiciliu.

Daca ce am scris mai sus este greu de inteles, ganditi-va cum este plata taxei de timbru in realitate, in aceste conditii. Nu am inteles niciodata de ce o taxa pe care o platesti pentru un proces la Judecatorie sau la Tribunal, nu este platita chiar la Judecatorie sau la Tribunal. Sau la oricare sediu de instanta din Romania.

Ei, totusi o veste buna am pentru dvs:
http://www.dreptonline.ro/stiri/detaliu_stire.php?id_stire=1695

Baroul Dolj a facut demersuri si a reusit, alaturi de autoritatile competente, sa impuna deschiderea unui ghiseu de plata a taxelor de timbru chiar in Judecatorie. O ideee atat de simpla, atat de fireasca, dar pe care, din cate se pare, mandrii diriguitori ai Justitiei noastre erau mult prea independenti pentru a o mai lua in calcul. Pentru ca aici nu au de castigat doar avocatii, ci si simplii oameni, petentii si chiar si instantele, putand colecta si controla mult mai usor banii (atunci cand vor intra direct in bugetul lor taxele de timbru - total sau partial).

De cele mai multe ori, cele mai simple idei au adus oamenilor cele mai mari beneficii. Conteaza doar ca omul sa doreasca un cat de mic progres al situatiei in care se afla.

Sunt multi Decani de Barouri (cate unul in fiecare judet) in Romania. Acum au un exemplu, pe care il pot urma. Nu neaparat ca si idee, ci, mai ales, ca si implicare. Ar avea numai de castigat. Si nu numai ei.

Medicul si magistratii sai

Puzderia de emisiuni si comentarii, ce au loc in aceasta perioada, pe tema legii salarizarii unice, dar si, mai ales, vis-a-vis de refuzul judecatorilor de a judeca, dar si al procurorilor si (culmea) al grefierilor de a-si desfasura activitatea cu publicul, mi-a adus in fata ochilor o emisiune animata intr-un fapt de seara de septembrie, in care erau invitati sa ia cuvantul diversi profesionisti ai categoriilor bugetare si nu numai.

Daca, dupa cum era de asteptat, judecatorul a cautat sa arate ce profesie deosebita are, a cautat sa prezinte solicitarile judecatorilor, motivatiile pentru care considera ca merita sa aiba salarii mult mai mari decat celelalte categorii de bugetari (comparand la fiecare profesie nivelele echivalente de vechime si pregatire), daca profesorul a cautat sa isi sustina, de asemeni punctul de vedere, mentinand cat de important este un sistem educational in societate, sistem prin care cu totii trecem, cel mai spectaculos a fost de departe un medic de la Spitalul Universitar din Bucuresti (Municipal), cu o vechime de peste 20 de ani (daca am inteles bine).

Acest medic, invtat sa vorbeasca despre si pentru profesia sa, a tinut o adevarata prelegere despre profesia.... magistratilor, subliniind cat de importanta este, cat de necesar este ca acestia sa castige mult mai mult decat ceilalti bugetari samd...

Nu mi-ar fi atras atentia prea mult aceasta prelegere, sunt mult prea obisnuit cu modul absolut scarbos de linguseala (uneori gratuita) pe care o desfasoara diverse persoane, in diverse situatii. Ce mi-a atras atentia, insa, a fost o afirmatie stupefianta a acestui medic, care a contrazis o afirmatie a unui alt invitat, conform careia medicii, de ex., studiaza mult mai mult decat magistratii, avand un sistem educational mult mai elaborat si mai complicat. Spre surprinderea generala medicul a contrazis aceasta afirmatie prin argumentul ca magistratul este intr-o continua pregatire si documentare cu privire la legislatia ce se tot modifica.

Nu contrazic faptul ca un magistrat ar trebui sa consulte in permanenta legislatia, sa se documenteze in permanenta (ca de altfel si avocatii si, probabil notarii, consilierii juridici), cu siguranta majoritatea lor o si fac.
Ce m-a stupefiat era consecinta directa a discursului acelui medic, cu par alb, care profesa la unul dintre cele mai mari spitale din Romania, concluzie care releva faptul ca, in opinia sa, un medic nu se afla intr-o continua documentare si instruire.
Este incredibil cum un medic poate sa emita asemenea aberatie, jignindu-si indirect, toti colegii de profesie. Cred ca daca eram medic si il auzeam pe acel individ m-as fi simtit extrem de umilit in mod total gratuit. Cu siguranta, in general medicii nu sunt asa cum rezulta din concluzia colegului lor, dar cu siguranta insa acel medic practica profesia sa dupa ceea ce a invatat el acum 'j de mii de ani si o practica la cel mai inalt nivel, la un spital de prestigiu, unde omul se duce cu cea mai mare speranta.

Daca esti un pacient si nimeresti pe mana unui astfel de om... se numeste ca ai ghinion in viata ta. Si atunci vin si intreb: cum putem face sa curatam si sistemul sanitar de astfel de indivizi, sa promovam oamenii competenti si dedicati profesiei lor de medic.

Pentru ca atunci cand esti pe masa de operatie singurul tau gand este: acest om din fata mea ma poate salva sau nu? De multe ori raspunsul sta in pregatirea sa profesionala continua.

RATB are o alta lege pentru smecheri

Nu mai folosisem RATB-ul de cateva zeci de zile. M-am urcat intr-un troleibuz ce era curatzel si ... destul de gol.

Dupa ce compostez, intru in gandurile mele rapid... dar sunt intrerupt de un pic de vanzoleala creata prin mijlocul treleibuzului: controlorii erau acolo si incepeau legitimarea calatorilor. Am inceput sa privesc un pic desfasurarea evenimentelor. Unul dintre controlori (erau 2 in vehicul) ajunsese la un barbat ce statea jos, alaturi de un amic. Din gesturi, in mod evident nu avea bilet. De asemeni, din gesturi se intelegea usor ca nu era deloc cooperant cu controlorul. In partea cealalta, celalalt controlor era in discutii cu o tanara, tanara ce, de asemeni, nu avea bilet valabil.

Dupa cateva statii, primul controlor a plecat de langa barbatul respectiv (barbat ce avea un anumit aspect grobian), in timp ce cel de-al doilea a inceput adevarate prelegeri de moralitate sustinute tinerei infractoare. In final, la o statie de pe parcurs tanara a fost coborata jos, unde, (interesant) un echipaj al jandarmeriei astepta calatorii prinsi si care, probabil, nu furnizau controlorilor niciun act de identitate pentru intocmirea procesului verbal. Cel de-al doilea calator prins fara bilet, insa, a continuat linistit drumul, fara nicio problema.

Nu este prima data cand observ ca aceste echipe de controlori efectueaza un control absolut selectiv. Persoanele cu un aspect "dubios" nu sunt intrebate niciodata nimic, ele calatoresc fara a plati ceva. Ba mai mult, majoritatea acestor calatori fraudulosi provin din medii unde sapunul si apa sunt destul de rare, mirosurile lor pe care le emana in mijloacele de transport fiind unul extrem de apreciat de ceilalti calatori.


O sa ma puteti intreba care este problema mea in cazul de mai sus: ei bine eu, ca si calator platitor sunt lezat, in drepturile mele, de faptul ca efectiv nu mi se asigura in RATB-ul nostru conditii de calatorie egale cu toti ceilalti calatori. Nu este normal ca principalele target-uri ale acestor controale sa fie femeile, tinerii, oamenii firavi samd... Cat timp aceasta situatia va persista, RATB nu va putea sa spuna ca asigura conditii de calatorie conform Legislatiei aplicabile lor. Pentru ca ma uitam pe HOTARAREA CSMB NR.156/23.08.2001 modificata prin HOTARAREA CSMB NR.267/25.09.2003 si pe cuvand ca nu imi dau seama unde spune ca nu pot fi controlati si dati jos din mijloacele de transport in comun persoanele care nu au bilet valid de calatorie si au un aspect de smecher, de interlop, dubios.

Ma uitam pe anuntul RATB din poza. Cred ca mai corect ar fi sa scrie: CALATORIND FRAUDULOS, RISCATI O SUPRATAXA DE 50 DE LEI, DACA NU ARATATI DUBIOS.

Daca as mai fi fost student, daca as mai fi trait din bursa de la facultate si as mai fi mers ca in acele vremuri cu RATB-ul, mai mai ca, in zilele de calatorie cu RATB-ul nu m-as mai fi ras si pieptanat deloc.

Informatii pentru turisti

De multe ori ma intreb ce intelegem noi, romanii, din diverse concepte si idei bune, care vin si in Romania, aduse de curentul ce bate inevitabil de pe alte meleaguri. Poate o sa va intrebati ce vreau sa spun. Ei bine, exemple ar fi multe multe, incepand cu pistele pentru biciclete, continuand cu legile anti-fumat in localurile publice, incalcate in aproape toate locurile, samd....

Nu la astea ma voi referi, ci la ceva mult mai simplu: centrele de informare pentru turisti. Ei bine, zilele aceasta am auzit si o veste buna (in sfarsit - dupa aproape un an de spectacole de circ pe post de promovare turistica) venita din domeniul turismului: in Gara de Nord s-a infiintat primul centru de informare pentru turisti din Romania. Trecand peste faptul ca, din cate am inteles, marele centru este, de fapt, un chiosc si nu un sediu in care turistul sa poata intra, sa poata admira si conspecta, inainte de cumparare, diverse ghiduri turistice, de a sta de vorba cu personal instruit, de a cumpara souvenir-uri, asa cum se face in mai toate capitalele cat de cat civilizate ale lumii, o alta stire m-a adus imediat cu picioarele pe Pamantul mioritic. Conducatorul centrului de informare turistica din Gara de Nord se plangea ca in cateva zile i s-au epuizat cele 800 de harti ale Bucurestiului, puse la dispozitie gratuit si ca doar 50 de ele au fost luate de turisti straini. Din afirmatia omului, inteleg ca are o adevarat frustrare ca i s-au luat hartile, de parca le avea acolo doar de decor. In loc ca stirea sa prezinte acest lucru ca pe un succes deplin inca de la inceput (in fond un centru de informare turistica are ca scop popularizarea Bucurestiului sia ofertelor sale turistice - indiferent ca cei interesati sunt romani sau straini), epuizarea hartilor era prezentata ca pe ceva neplacut, dezagreabil.

Este posibil insa, ca, cunoscand cum se misca treburile in Romania, urmatorul lot de harti sa ii vina omului abia in vara viitoare, acest lucru justificandu-i omului reactia de frustrare. Totusi ma intreb daca nu ar fi posibil ca Ministerul Turismului sa renunte la actiuni de urcat ministri pe biciclete si platire cu bani grei a stirilor in mass-media, care sa popularizeze astfel de evenimente, sa tipareasca vre-o 50 - 100 mii de harti ale Bucurestiului (si de ce nu ale Sibiului, Timisoarei, Iasiului, Craiovei, Constantei, Clujului, ....), pe care sa le puna la dispozitia unor astfel de centre? Mai este posibil ca Ministerul Turismului sa invite mesterii populari sa isi vanda produsele traditionale in aceste centre de informare turistica, langa pliante, carti postale, tricouri si Romania?

Merg deja prea departe cu gandul? Posibil. Astept o noua stire care sa ma aduca inapoi, cu picioarele pe Pamandul mioritic.

Tribul fauritorilor de ciomege

A fost odata ca niciodata... un mare sef de trib. I se spunea Decanul. Era inconjurat numai de prietenii lui si era pus sa reprezinte interesele intregului sau Trib, in randul celorlalte triburi dar si in randul societatii lor, in general. Tribul sau producea ciomege. Fiecare membru al tribului facea zilnic ciomege si incerca sa le vanda. La 10 ciomege vandute, un ciomag era dat catre autoritatea sefului de Trib, ca plata pentru serviciile aduse, de promovare a intereselor tribale. Majoritatii membrilor tribului le era greu sa isi duca traiul de pe o zi pe alta. Ciomege se produceau destul de multe, unele mai bune, altele mai proaste, ciomege se mai produceau si prin alte triburi, fie ca aveau voie sau nu ... si tot asa... Era destul de greu sa vinzi ciomege in acele zile.... Totul era si mai greu, intrucat... chiar daca un membru al tribului nu vindea niciun ciomag.... la sfarsitul lunii tot trebuia sa dea un ciomag visteriei administrate de seful sau.... asa ca penalizare pentru proasta performanta.
La un moment dat, insa, seful a inceput sa calculeze ca decat sa faca eforturi sa isi ridice tribul, sa il promoveze, sa deschida noi piete de vanzare a ciomegelor, sa se lupte pentru drepturile membrilor tribului sau, este mai comod sa nu faca nimic altceva decat sa-i stranga de peste tot pe toti pierde-vara, sa ii faca membri ai tribului sau, astfel incat sa fie sigur ca visteria primeste de la cat mai multi membri cel putin cate un ciomag. Mesterii in faurirea ciomagelor au inceput sa dispara putin cate putin, inecati de concurenta unor "ciomagari" de conjuctura, care lucrau si mult mai prost si ceva mai ieftin. In timp prestigiul tribului a scazut, preturile ciomegelor produse de ei a scazut, multi fauritori de ciomege au fost nevoiti sa renunte, disperati de lipsa vanzarilor si de piata proasta, altii, de 10 ori mai mult in fiecare an, erau adusi in trib, de dragul de a avea un trib cat mai mare, fara nicio preocupare in calitatile membrilor sai.
Singura preocupare a sefului de trib era cum sa isi dubleze tribul, desi tribul sau era, poate, de 10 ori mai mare decat era nevoie, pe piata vanzarii de ciomege. Visteria de trib era plina de ciomege, in timp ce, probabil, marea majoritate a membrilor de trib, murea de foame, din lipsa de vanzari si de sanse. Mai mult, celelalte triburi din jur, profitand de faptul ca acel conducator al tribului fauritorilor de ciomage nu se preocupa in niciun fel in apararea intereselor membrilor sai, au reusit, pas cu pas, sa obtine noi si noi privilegii pe seama acestora, sa le preia din sarcini si din drepturi. Un intreg trib infometat a asistat, insa, stupefiat, la moartea neasteptata a sefului de trib, chiar in momentul in care acesta anunta necesitatea cresterii si mai mult a numarului de membri ai tribului sau. Un intreg plan se vedea a fi lasat fara cel care il pusese in aplicare si il dorea dezoltat si mai mult, indiferent de consecinte. Un nou sef de trib a ajuns sa conduca destinele fauritorilor de ciomege. Probabil din neincredere, probabil din lipsa sperantei, venirea noului sef de trib nu a fost intampinata cu atat de multa bucurie, precum, probabil ar fi trebuit. Conditiile in care noul sef de trib urma sa inceapa lucrul erau cu atat mai dificile cu cat ciomegele se vindeau putin si prost, si se mai produceau in multe alte locuri, deja, de catre persoane care, poate, ar fi trebui sa se ocupe cu altceva si nu cu ciomege. Era cu atat mai greu de facut ceva, cu cat triburi echivalente din strainatate deja produceau sceptre regale, bastoane de ceremonie, bastoane nobiliare, obiecte rafinate in acest domeniu. Povestea se termina aici. Este doar o poveste.... ce se va pierde in negura anilor. Nu mentioneaza niciun nume. Realitatea noastra urmeaza sa dovedeasca daca totusi, in final, va trebui mentional unul.

Codurile juridice - circulati, circulati!

Este ordin de sus. Trebuie sa avem noi coduri juridice.

Nu conteaza cum sunt, bune sau proaste, TREBUIE sa le avem. Dupa aia vedem noi, le amanam data de intrare in vigoare, le lansam asa cum sunt si introducem 1000 de legi de modificare si completare, 100 de OUG-uri, alte 1500 de Legi de modificare si completare ale legilor de modificare si completare samd...

Ma gandesc cu groaza ce viol simbolic are loc azi asupra sistemului juridic romanesc. Azi este ultima zi in care se pot aduce amendamente asupra unui proiect prezentat initiat de Guvern si asupra caruia deja Parlamentul a operat, din cate am inteles, numeroase modificari, societatea civila a incercat sa aduca si ea modificari, la fel organizatiile profesionale samd... Ce amendamente s-or fi acceptat... nu se stie. Nu cred ca stie cineva cu precizie ce mai contine acum forma finala a proiectelor Codurilor juridice ce urmeaza a fi lansate la (sau in) apa luni, 22 iunie 2009.

Va dati seama ce zi ne asteapta? Guvernul isi pune mandatul pe masa unde se afla 2 proiecte de Coduri juridice pe care nimeni nu le stie, inclusiv el, Guvernul.

Va dati seama ce optiuni vor avea distinsii nostri parlamentari? Ei vor avea de ales intre a vota niste proiecte despre care nu au habar in totalitate ce contin sau a nu vota si a cadea Guvernul si, implicit majoritatea guvernamentala? Ce credeti ca vor alege? Este usor de intuit ca se va prefera optiunea care le aduce minima complicatie pe timp scurt.

Ce conteaza ca, pe timp lung, efectele adoptarii unor Coduri, care nu sunt 100% coerente si nu au avizul Societatii civile si nici al organizatiilor profesionale din domeniul juridic, sunt imposibil de estimat, dar in orice caz dezastruoase? Conteaza doar ca ordinul de sus trebuie indeplinit si nu comentat.