vineri, 7 septembrie 2007

Planul national de numerotatie al Romaniei

Recent a fost publicat noul Plan national de numerotatie al Romaniei, valabil pentru numerele telefonice incepand cu mijlocului luiu 2008:

http://www.dreptonline.ro/legislatie/decizie_plan_national_numerotatie_2008_telefoane.php

Motivatia autoritatilor a fost una normala, adaptarea la standardele UE, cresterea numerelor alocate la nivel national, samd...

Imi aduc aminte ce a insemnat trecerea de la numerele locale de 6 la cele de 7 cifre, schimbare anumerelor de mobile. Pe langa incurcatura obisnuita, a mai fost o problema: a trebuit atunci sa imi editez toate numerele din agenda telefonica a mobilului. Si, sincer, acest lucru, m-a deranjat vizibil la respectivul moment. De aceea, amintirea momentului ultimei schimbari mi-este destul de limpede in minte.

De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu numai de aceea. Este si datorita faptului ca ultima schimbare a venit nu foarte demult. Este vorba de cativa ani. Adica intr-un interval relativ scurt de timp, autoritatile noastre schimba de doua ori planul de numerotare, prima data destul de radical si cu consecinte majore, acum ceva mai lejer si cu implicatii mai putine. Imi pun, insa intrebarea: de ce astfel de schimbari succesive apar atat de des? De ce nu se gandeste de la inceput totul, ca apoi sa se ia o masura ferma, acoperitoare pentru urmatorii 50 de ani, de ex?

Banuiesc ca la ultima schimbare a Planului de numerotare, se stia foarte bine ca urma sa intram in UE si ca va trebui sa ne adaptam complet la standardele europene. Si atunci va intreb, este normal ca schimbarile de cadru general din diverse domenii sa aiba loc atat de des?

Desi este doar o opinie personala, nu pot sa nu o scriu: am impresia ca cei care elaboreaza prevederile legislative au multe carente, dar una importanta este lipsa viziunii asupra viitorului. Sunt extrem de importanti cei care au capacitatea de a privi un pic mai departe de cotidian, dar, cu siguranta, doar o mica parte din acestia sunt pusi cu adevarat sa decida cu privire la cadrul legislativ din Romania. Cred ca nu au acces la astfel de posturi pentru ca.... nu au suficienta ... experienta, locurile fiind ocupate de tot felul de specialisti care sunt in stare sa modifice modificarile actualizarilor afectate de modificari, abrogari, completari... samd... adica de cei care transpun in societatea noastra, in care traim si lucram, haosul din propriile lor minti.

PS: Ultimile mele aberatii nu se refera, totusi, la cei care au realizat aceste Planuri de numerotatie, unde s-a inregistrat o oarecare stabilitate, comparativ cu multe alte domenii

marți, 4 septembrie 2007

Examenul de admitere in Magistratura, august - septembrie 2007

Am aflat ieri ceva ce m-a stupefiat: in urma primei probe a examenului de Admitere in Magistratura, au fost declarati respinsi peste 90% dintre candidati!

Doar 176 dintre candidati au reusit sa acumuleze un punctaj suficient pentru a nu fi respinsi:
http://www.dreptonline.ro/comunitate/admitere_magistratura_2007_admisi_proba1.php

Candidatii respinsi:
http://www.dreptonline.ro/comunitate/admitere_magistratura_2007_respinsi_proba1.php

Mi-am adus aminte de o neinsemnata intamplare: eram student in anul II, tocmai reusisem sa trec la o materie la care aproximativ 70% dintre colegii mei picasera. Coborand treptele Facultatii, imi vad profesorul (Dumnezeu sa il ierte), discutand cu coleg de catredra (de asemeni, Dumnezeu sa il ierte), spunand, fiecare, cu o oarecare mandrie, spre repulsia mea, cati studenti au picat in acea zi. Tot intamplarea a facut ca discutia sa fie auzita de un al treilea profesor, care le-a replicat sec: Nu va laudati! Cand aveti multi studenti picati, 80% din vina este a voastra.... Aceasta replica mi-a ramas intiparita de atunci.

Vazand acest incredibil procent de candidati respinsi inca din prima proba, nu pot sa nu fac legatura cu cele descrise mai sus. Chiar daca in acest caz, examinatorii nu au fost cei care au si predat (decat probabil, cu mici exceptii, daca exista), consider ca esecul este al intregului sistem superior de educatie in domediul juridic.

Nu este posibil sa acceptam cu seninatate ca au picat proba eliminatorie peste 90% dintre candidatii nostri, fara sa ne ridicam intrebarea: bun, dar care este cauza? Daca nu o facem inseamna ca suntem iresponsabili. Mai ales ca nu este primul examen din acest domeniu, cu asa recorduri nefericite.

Rezultatul nu a facut decat sa sublinieze carentele unui sistem de invatamant in care studentului i se preda citind direct din carte, cuvant cu cuvant, fara nicio aplicabilitate practica. Si, mai grav, apoi este ascultat si apreciat dupa cat de bine reuseste sa recite paragrafe din cartile juridice.

Unde va ajunge un sistem care isi bate joc de examenele de licenta, scazand standardele atat de mult incat sa accepte studenti prost instruiti? Nu stim. Stim doar ca slaba pregatire a absolventilor, nivelul mediu scazut al candidatilor, nu este decat in mica masura, datorat acestora, ci celor care, ani de-a randul, nu i-au pregatit corespunzator pentru ceea ce avea sa ii astepte.

duminică, 2 septembrie 2007

Va fi din nou Insula Serpilor a Romaniei?

Cand aud stiri legate de Insula Serpilor, imi aduc aminte de ceea ce auzem din familie, de cand eram mic: rusii ne-au furat Insula Serpilor.

Un sentiment de revolta si frustrare, datorat acelei informatii, intiparite in minte din timpurile copilariei, ma cuprinde, de cate ori aud o stire legata de disputele interminabile cu privire la aceasta insula, cu vecinii nostri mai mari de la nord, noii actuali stapanitori ai insulei: Ucraina. Un sentiment normal, ati putea spune, la o prima vedere. Si totusi... este normal?

M-am apucat sa adun un mic material legat de Insula Serpilor:
http://www.dreptonline.ro/utile/insula_serpilor.php

O serie de alte ganduri ma duceau catre alte situatii care, din punct de vedere istoric, acum par aberante: Kosovo, candva inima si vatra poporului sarb, e acum disputat de populatia albaneza, locatia Troiei pare a fi in Turcia actuala si nu in Grecia... samd... In mod clar ratiunile si dreptul istoric nu mai sunt argumente suficiente in zilele noastre.

Geopolitica, strategia si inteligenta diplomatica sunt mult mai importante in aceste vremuri. Trecand peste sentimentele nationale, trebuie sa intelegem un lucru simplu: putem sa recastigam Insula Serpilor doar daca stim cum sa punem problema, doar daca vrem si avem argumente suficiente. Pentru ca acum nu ne mai judecam noi si vecinii nostri, acum lobby-ul si presiunile populare conteaza mult mai putin decat inainte.

Decizia Curtii Internationale de Justitie va fi implacabila. Daca vom avea competenta sa ne aparam drepturile, probabil ca vom castiga.

Aproape sigur, va nemultumi pe una dintre parti. Vom fi noi, oare? Posibil da, posibil nu. Important este sa stim ca s-a facut tot ce, omeneste a fost posibil. Dar, ma intreb acum: se face in prezent tot ce este omeneste posibil?

Profesionistul si omul bun la toate

Am crescut in mijlocul unei adevarate isterii: importanta sociala a omului bun la toate.

Cred ca nu exista bloc sau strada care sa nu aiba cate un astfel de om, chemat de toti membrii mini-comunitatii respective atunci cand: se strica o teava, cadea o placa de faianta, se ardeau firele electrice din pereti, se strica antena cu care reuseam sa privim emisiunile televiziunilor bulgaresti, si cate si mai cate. Sa ii spunem Nea Gica, si eu am avut un astfel de om pe strada.

Extrem de ocupati si apreciati, acesti oameni aveau, deseori, un statut de demnitar local, erau un exemplu dat tuturor, fiecare barbat al comunitatii locale era comparat, prin inferioritate, cu acestia.

Venirea acestor oameni in casa ta, atunci cand era o problema, era o chestiune ce tine de favorizarea sortii: vorbeai, stabileai o zi si o ora, te amana de 2-3 ori, si apoi, la termenul final stabilit, intarzia aproximativ 2-3 ore. Cand venea, insa, toata frustrarea amanarilor, lipsei de punctualitate si seriozitate, trecea. Nu mai conta nimic, in afara de faptul ca el venise. Era acolo, si urma sa repare ce era de reparat. Problema urma sa fie rezolvata. Cu totii intelegeam de ce ne-a amanat atat: avea intreg blocul cu probleme si, in plus, avea si el un servici. Pentru ca am uitat sa spun: acesti oameni aveau serviciul lor, putea fi soferi, vanzatori, maistrii, strungari, postasi, ... puteau fi orice, dar foarte rar puteau fi chiar instalatori, electricieni... samd...

Anii au trecut... importanta acestor oameni s-a mai diminuat, dar nu in totalitate. Aparitia firmelor specializate in aceste servicii nu adus complet rezolvarea: costurile lor erau mai mari, adaugau si TVA. Dar ofereau o mica, dar semnificativa responsabilitate: respectau programarile (aproximativ macar), puteau fi trasi la raspundere (aproximativ, de asemeni) si, fapt din ce in ce mai important, ofereau o cheltuiala deductibila, absolut legala. Incet... incet, reparatiile instalatiilor a inceput sa fie facuta tot mai mult de instalatori, partea electrica de electricieni.

Am realizat cat de mult s-a evoluat in acest sens atunci cand m-am intalnit chiar cu Nea Gica. Inca destul de tanar, arata destul de rau. Parea dezorientat, fara motivatie si ocupatie. M-a intrebat chiar daca nu am ceva de lucru pe acasa, ca ma ajuta el. Ieftin. Ca ultim argument a adus bomba: rezolva chiar repede si nu mai e nevoie sa ii dau sa manance.