luni, 5 mai 2008

Italienii cei curati si romanii cei murdari

Suntem asaltati in ultima perioada cu vesti legate de "siderarea" italienilor vis-avis de faptele comise de romanii din Italia. Peste tot vad mari italieni care critica un anumit val de infractionalitate adus de imigranti in Italia, cer legi, cer sprijin, cer actiuni dure.

Discursuri care mai de care mai populiste, pline de demagogie castiga alegeri intr-o tara europeana, membra ca si noi in UE, tara care nu de multe ori se arunca sa dea sfaturi si sa indice solutii europene.

Trecand peste problemele prin care trec romanii intr-o Italie din ce in ce mai xenofoba si isterica, situatia are un grad ridicat de ridicol, cu iz de caraghios.

Pai italienii sunt socati de infractionalitatea imigrantilor?? Italienii care au adus omenirii conceptul de MAFIE?? Italienii, care au stapanit prin marii lor mafioti lumea interlopa a Americii? Tara lui Al Capone si Corleone este socata de gainariile unor mici infractori romani? Spuneti-mi, privind stramb si judecand drept: am dreptate ca situatia aceasta este o mare caricatura caraghioasa?

marți, 15 aprilie 2008

Fabricat in Romania, bun de cumparat

De multe ori stau in fata rafturilor din Hypermarketuri si Supermarketuri si privesc multitudinea de produse. Nu ma impresioneaza calitatea produselor (oricum, una deloc ridicata), nu ma intereseaza forma prezentarii ci, in primul rand, originea produsului, tara de provenienta. Si asta nu din spirit de patriotism, ci dintr-un simplu exercitiu de logica, pe care vi-l propun:

Daca eu cumpar un produs fabricat in Romania (de multe ori pe eticheta identificarea tarii de origine devine un mini-proces de studiu) si nu in Bulgaria, Ungaria, Germania, Austria, Franta samd.... o parte din banii platiti de mine vor ajunge in conturile unei firme romanesti (si aici trebuie discutat, intrucat fabricat in Romania nu asigura ca si firma are capital romanesc). Astfel, urmand mai departe traseul banilor platiti de mine, o parte dintre ei vor ajunge in salariul unui roman si o parte vor ajunge la Buget, sub forma taxelor impuse de Stat.

Daca romanii ar prefera sa cumpere produsele romanesti, rezultatul ar fi unul logic: ar fi tot mai multi bani pentru salariile angajatilor romani, pentru mai multe locuri de munca, dar si mai multi bani la Buget. Iar un Buget mai bogat are ca si consecinta fireasca (legala) taxe mai mici si mai putine, pensii mai mari, investitii marite in infrastructura, invatamant samd...

Este incredibil de important de inteles cat de benefic este un patriotism al consumatorului roman. Pentru ca, de multe ori, disparitia de pe rafturi a unor produse romanesti (mai urat ambalate sau uneori ceva mai scumpe, chiar daca mai "naturale") inseamna disparitia unor firme romanesti, somaj, economie schioapa.

Exista un simplu principiu care ar trebui sa stea la baza oricaror teorii comerciale si economice (din pacate nu prea se intampla acest lucru in Romania noastra): banii trebuie sa ramana in tara pe cat mai mult posibil. Este un principiu pe care mai toate tarile dezvoltate il aplica.

Din pacate, insa... romanii se pare ca sunt inca tributari unor vechi metehne, care ne determinau sa ne uitam la straini si la lucrurile din strainatate ca la Soare si sa ne bucuram ca niste copii cand intram in posesia unor astfel de de lucruri, 'made in ....'. Metehne care ne-au dus in prezent la o prabusire a industriei si a productiei.

Ne-am cam obisnuit, din pacate, sa ii lasam pe altii sa ne invete ce e bine. Si am invatat, de multe ori, ce e bine partial sau insuficient pentru noi si mult mai bine pentru altii.

Pentru ca niciodata nu va veni un strain sa ne invete sa fim un popor destept. Nu are niciun interes, ba, din contra, ar avea numai de pierdut. Aceste principii va trebui sa fie asimilate de catre noi, ca si autodidacti. Si la acest capitol nu stam foarte bine...

Ma uitam cu bucurie la Legea privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni, legea nr. 299/2007 http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_sprijinul_romanilor_pretutindeni_299_2007.php

Ma intrebam, insa, cu oarecare durere: noi, pe noi romanii, cand ne vom ajuta, cu adevarat?

vineri, 4 aprilie 2008

Romania la Eurovision 2008

Scriu abia acum despre un astfel de subiect. Motivul este ca.... pur si simplu nu mi se pare atat de important si, in plus, mi-a produs destula greata inerenta.


Cred ca, de fapt, nici nu este vorba despre rezultatul masluit, fraudat, cu castigator numit de o clica/cloaca al inca unui concurs in Romania, ci pur si simplu despre promovarea non-valorii in Romania. In Romania rareori conteaza valoarea autentica, meritele personale, caracterul. Ce conteaza mai mult este spatele, pila, relatiile, parghiile. Daca ai suficiente astfel de elemente, poti fi si ultimul prost al lumii, ca tot reusesti sa te impui.


Nu este o surpriza faptul ca o melodie care era net inferioara alteia, care nici macar nu poate fi fredonata, pe care o uiti in secunda a doua de la auditie, o melodie care nici nu ar fi trebuit inclusa in concurs, datorita prevederilor Regulamentului, o melodie care, din cate am inteles, nu a reusit sa treaca nici macar de preselectiile unui festival inferior, Mamaia, a reusit sa se impuna intr-un concurs organizat de clica non-profesionista a TVR-ului. TVR care, desi au trecut aproape 20 de ani de la marea schimbare din 1989, continua sa aiba cam aceleasi practici care includ cu mandrie: neseriozitate, lipsa de profesionalism, inchistare in practici invechite si lipsa de modernism.


Ce este mai trist, insa, este faptul ca la urmatorul Eurovision (in paranteza trebuie spus ca acest festival si-a pierdut prin lumea occidentala o mare parte a interesului, fiind cam rasuflat, multe tari trimitand concurenti de mana a treia sa le reprezinte), o astfel de melodie va reprezenta Romania. Si mai trist, insa este faptul ca totul se desfasoara pe banii nostri, TVR-ul obtinand in mod abuziv de atatia ani de zile, bani de la fiecare dintre noi, dar neasumandu-si nicio responsabilitate in acest sens.

Si, voi incheia intr-o nota si mai trista: o melodie va reprezenta Romania la Eurovision, dar nu va reprezenta romanii...

vineri, 4 ianuarie 2008

Dakkar, o prima reduta

Nici nu stiu daca terorismul este, privit de sus - din straturi inalte, inaccesibile noua, muritorilor de rand, un fenomen 100% real sau este un instrument. Este clar ca ceea ce intra sub palaria odioasa a terorismului aduce drame umane imense.

Este clar ca cei care se ascund sub aceasta umbrela urmaresc mai mult decat teroare sau decat scopuri declarate. Dar nu despre asta vreau sa discut aici. Este clar ca de uneori aceste manifestari apar si ca urmare a acelei legi din Fizica numita Legea Actiunii si Reactiunii.

Lumea occidentala a trait din plin aceste drame, pseudo-atentate, atentate si scenarii. A suferit din plin. Mii si mii de familii si-au vazut cursul normal al vietii intrerupt brutal si total absurd. Idei, sperante, vise, scopuri .... naruite intr-o explozie cauzata de un strain pe care probabil nu l-ai vazut niciodata, nu l-ai cunoscut si nici nu ai stiu de ce.... Aceste situatii nu sunt noi. Din pacate sfarsitul de secol 20 - inceputul de secol 21 a fost unul al terorismului.

Dar... societatile atinse au stiu intotdeauna sa raspunda aceasta manifestare. E suferit, a fost furioasa... dar a mers mai departe, neintrerupt. Lingandu-si ranile, societatea noastra a depasit drama dupa drama, fara sa uite, poate fara sa ierte cu adevarat, dar a trecut peste. So cred ca aici a stat puterea unei reactii impecabile la o manifestare brutala.

Azi, insa... totul s-a schimbat in mod stupid. Amanarea acestui simbol al tuturor sporturilor, raliul celor doua continente, legendarul Dakkar a adus, in mod sigur, nu linistirea si siguranta concurentilor sau a spectatorilor. Ci mai degraba nesiguranta. Pentru ca este pentru prima data cand societatea noastra cedeaza cu adevarat in fata acestei arme.

Este un moment trist.