De multe ori ma intreb ce intelegem noi, romanii, din diverse concepte si idei bune, care vin si in Romania, aduse de curentul ce bate inevitabil de pe alte meleaguri. Poate o sa va intrebati ce vreau sa spun. Ei bine, exemple ar fi multe multe, incepand cu pistele pentru biciclete, continuand cu legile anti-fumat in localurile publice, incalcate in aproape toate locurile, samd....
Nu la astea ma voi referi, ci la ceva mult mai simplu: centrele de informare pentru turisti. Ei bine, zilele aceasta am auzit si o veste buna (in sfarsit - dupa aproape un an de spectacole de circ pe post de promovare turistica) venita din domeniul turismului: in Gara de Nord s-a infiintat primul centru de informare pentru turisti din Romania. Trecand peste faptul ca, din cate am inteles, marele centru este, de fapt, un chiosc si nu un sediu in care turistul sa poata intra, sa poata admira si conspecta, inainte de cumparare, diverse ghiduri turistice, de a sta de vorba cu personal instruit, de a cumpara souvenir-uri, asa cum se face in mai toate capitalele cat de cat civilizate ale lumii, o alta stire m-a adus imediat cu picioarele pe Pamantul mioritic. Conducatorul centrului de informare turistica din Gara de Nord se plangea ca in cateva zile i s-au epuizat cele 800 de harti ale Bucurestiului, puse la dispozitie gratuit si ca doar 50 de ele au fost luate de turisti straini. Din afirmatia omului, inteleg ca are o adevarat frustrare ca i s-au luat hartile, de parca le avea acolo doar de decor. In loc ca stirea sa prezinte acest lucru ca pe un succes deplin inca de la inceput (in fond un centru de informare turistica are ca scop popularizarea Bucurestiului sia ofertelor sale turistice - indiferent ca cei interesati sunt romani sau straini), epuizarea hartilor era prezentata ca pe ceva neplacut, dezagreabil.
Este posibil insa, ca, cunoscand cum se misca treburile in Romania, urmatorul lot de harti sa ii vina omului abia in vara viitoare, acest lucru justificandu-i omului reactia de frustrare. Totusi ma intreb daca nu ar fi posibil ca Ministerul Turismului sa renunte la actiuni de urcat ministri pe biciclete si platire cu bani grei a stirilor in mass-media, care sa popularizeze astfel de evenimente, sa tipareasca vre-o 50 - 100 mii de harti ale Bucurestiului (si de ce nu ale Sibiului, Timisoarei, Iasiului, Craiovei, Constantei, Clujului, ....), pe care sa le puna la dispozitia unor astfel de centre? Mai este posibil ca Ministerul Turismului sa invite mesterii populari sa isi vanda produsele traditionale in aceste centre de informare turistica, langa pliante, carti postale, tricouri si Romania?
Merg deja prea departe cu gandul? Posibil. Astept o noua stire care sa ma aduca inapoi, cu picioarele pe Pamandul mioritic.
joi, 20 august 2009
sâmbătă, 25 iulie 2009
Tribul fauritorilor de ciomege
A fost odata ca niciodata... un mare sef de trib. I se spunea Decanul. Era inconjurat numai de prietenii lui si era pus sa reprezinte interesele intregului sau Trib, in randul celorlalte triburi dar si in randul societatii lor, in general. Tribul sau producea ciomege. Fiecare membru al tribului facea zilnic ciomege si incerca sa le vanda. La 10 ciomege vandute, un ciomag era dat catre autoritatea sefului de Trib, ca plata pentru serviciile aduse, de promovare a intereselor tribale. Majoritatii membrilor tribului le era greu sa isi duca traiul de pe o zi pe alta. Ciomege se produceau destul de multe, unele mai bune, altele mai proaste, ciomege se mai produceau si prin alte triburi, fie ca aveau voie sau nu ... si tot asa... Era destul de greu sa vinzi ciomege in acele zile.... Totul era si mai greu, intrucat... chiar daca un membru al tribului nu vindea niciun ciomag.... la sfarsitul lunii tot trebuia sa dea un ciomag visteriei administrate de seful sau.... asa ca penalizare pentru proasta performanta.
La un moment dat, insa, seful a inceput sa calculeze ca decat sa faca eforturi sa isi ridice tribul, sa il promoveze, sa deschida noi piete de vanzare a ciomegelor, sa se lupte pentru drepturile membrilor tribului sau, este mai comod sa nu faca nimic altceva decat sa-i stranga de peste tot pe toti pierde-vara, sa ii faca membri ai tribului sau, astfel incat sa fie sigur ca visteria primeste de la cat mai multi membri cel putin cate un ciomag. Mesterii in faurirea ciomagelor au inceput sa dispara putin cate putin, inecati de concurenta unor "ciomagari" de conjuctura, care lucrau si mult mai prost si ceva mai ieftin. In timp prestigiul tribului a scazut, preturile ciomegelor produse de ei a scazut, multi fauritori de ciomege au fost nevoiti sa renunte, disperati de lipsa vanzarilor si de piata proasta, altii, de 10 ori mai mult in fiecare an, erau adusi in trib, de dragul de a avea un trib cat mai mare, fara nicio preocupare in calitatile membrilor sai.
Singura preocupare a sefului de trib era cum sa isi dubleze tribul, desi tribul sau era, poate, de 10 ori mai mare decat era nevoie, pe piata vanzarii de ciomege. Visteria de trib era plina de ciomege, in timp ce, probabil, marea majoritate a membrilor de trib, murea de foame, din lipsa de vanzari si de sanse. Mai mult, celelalte triburi din jur, profitand de faptul ca acel conducator al tribului fauritorilor de ciomage nu se preocupa in niciun fel in apararea intereselor membrilor sai, au reusit, pas cu pas, sa obtine noi si noi privilegii pe seama acestora, sa le preia din sarcini si din drepturi. Un intreg trib infometat a asistat, insa, stupefiat, la moartea neasteptata a sefului de trib, chiar in momentul in care acesta anunta necesitatea cresterii si mai mult a numarului de membri ai tribului sau. Un intreg plan se vedea a fi lasat fara cel care il pusese in aplicare si il dorea dezoltat si mai mult, indiferent de consecinte. Un nou sef de trib a ajuns sa conduca destinele fauritorilor de ciomege. Probabil din neincredere, probabil din lipsa sperantei, venirea noului sef de trib nu a fost intampinata cu atat de multa bucurie, precum, probabil ar fi trebuit. Conditiile in care noul sef de trib urma sa inceapa lucrul erau cu atat mai dificile cu cat ciomegele se vindeau putin si prost, si se mai produceau in multe alte locuri, deja, de catre persoane care, poate, ar fi trebui sa se ocupe cu altceva si nu cu ciomege. Era cu atat mai greu de facut ceva, cu cat triburi echivalente din strainatate deja produceau sceptre regale, bastoane de ceremonie, bastoane nobiliare, obiecte rafinate in acest domeniu. Povestea se termina aici. Este doar o poveste.... ce se va pierde in negura anilor. Nu mentioneaza niciun nume. Realitatea noastra urmeaza sa dovedeasca daca totusi, in final, va trebui mentional unul.
La un moment dat, insa, seful a inceput sa calculeze ca decat sa faca eforturi sa isi ridice tribul, sa il promoveze, sa deschida noi piete de vanzare a ciomegelor, sa se lupte pentru drepturile membrilor tribului sau, este mai comod sa nu faca nimic altceva decat sa-i stranga de peste tot pe toti pierde-vara, sa ii faca membri ai tribului sau, astfel incat sa fie sigur ca visteria primeste de la cat mai multi membri cel putin cate un ciomag. Mesterii in faurirea ciomagelor au inceput sa dispara putin cate putin, inecati de concurenta unor "ciomagari" de conjuctura, care lucrau si mult mai prost si ceva mai ieftin. In timp prestigiul tribului a scazut, preturile ciomegelor produse de ei a scazut, multi fauritori de ciomege au fost nevoiti sa renunte, disperati de lipsa vanzarilor si de piata proasta, altii, de 10 ori mai mult in fiecare an, erau adusi in trib, de dragul de a avea un trib cat mai mare, fara nicio preocupare in calitatile membrilor sai.
Singura preocupare a sefului de trib era cum sa isi dubleze tribul, desi tribul sau era, poate, de 10 ori mai mare decat era nevoie, pe piata vanzarii de ciomege. Visteria de trib era plina de ciomege, in timp ce, probabil, marea majoritate a membrilor de trib, murea de foame, din lipsa de vanzari si de sanse. Mai mult, celelalte triburi din jur, profitand de faptul ca acel conducator al tribului fauritorilor de ciomage nu se preocupa in niciun fel in apararea intereselor membrilor sai, au reusit, pas cu pas, sa obtine noi si noi privilegii pe seama acestora, sa le preia din sarcini si din drepturi. Un intreg trib infometat a asistat, insa, stupefiat, la moartea neasteptata a sefului de trib, chiar in momentul in care acesta anunta necesitatea cresterii si mai mult a numarului de membri ai tribului sau. Un intreg plan se vedea a fi lasat fara cel care il pusese in aplicare si il dorea dezoltat si mai mult, indiferent de consecinte. Un nou sef de trib a ajuns sa conduca destinele fauritorilor de ciomege. Probabil din neincredere, probabil din lipsa sperantei, venirea noului sef de trib nu a fost intampinata cu atat de multa bucurie, precum, probabil ar fi trebuit. Conditiile in care noul sef de trib urma sa inceapa lucrul erau cu atat mai dificile cu cat ciomegele se vindeau putin si prost, si se mai produceau in multe alte locuri, deja, de catre persoane care, poate, ar fi trebui sa se ocupe cu altceva si nu cu ciomege. Era cu atat mai greu de facut ceva, cu cat triburi echivalente din strainatate deja produceau sceptre regale, bastoane de ceremonie, bastoane nobiliare, obiecte rafinate in acest domeniu. Povestea se termina aici. Este doar o poveste.... ce se va pierde in negura anilor. Nu mentioneaza niciun nume. Realitatea noastra urmeaza sa dovedeasca daca totusi, in final, va trebui mentional unul.
miercuri, 17 iunie 2009
Codurile juridice - circulati, circulati!
Este ordin de sus. Trebuie sa avem noi coduri juridice.
Nu conteaza cum sunt, bune sau proaste, TREBUIE sa le avem. Dupa aia vedem noi, le amanam data de intrare in vigoare, le lansam asa cum sunt si introducem 1000 de legi de modificare si completare, 100 de OUG-uri, alte 1500 de Legi de modificare si completare ale legilor de modificare si completare samd...
Ma gandesc cu groaza ce viol simbolic are loc azi asupra sistemului juridic romanesc. Azi este ultima zi in care se pot aduce amendamente asupra unui proiect prezentat initiat de Guvern si asupra caruia deja Parlamentul a operat, din cate am inteles, numeroase modificari, societatea civila a incercat sa aduca si ea modificari, la fel organizatiile profesionale samd... Ce amendamente s-or fi acceptat... nu se stie. Nu cred ca stie cineva cu precizie ce mai contine acum forma finala a proiectelor Codurilor juridice ce urmeaza a fi lansate la (sau in) apa luni, 22 iunie 2009.
Va dati seama ce zi ne asteapta? Guvernul isi pune mandatul pe masa unde se afla 2 proiecte de Coduri juridice pe care nimeni nu le stie, inclusiv el, Guvernul.
Va dati seama ce optiuni vor avea distinsii nostri parlamentari? Ei vor avea de ales intre a vota niste proiecte despre care nu au habar in totalitate ce contin sau a nu vota si a cadea Guvernul si, implicit majoritatea guvernamentala? Ce credeti ca vor alege? Este usor de intuit ca se va prefera optiunea care le aduce minima complicatie pe timp scurt.
Ce conteaza ca, pe timp lung, efectele adoptarii unor Coduri, care nu sunt 100% coerente si nu au avizul Societatii civile si nici al organizatiilor profesionale din domeniul juridic, sunt imposibil de estimat, dar in orice caz dezastruoase? Conteaza doar ca ordinul de sus trebuie indeplinit si nu comentat.
Nu conteaza cum sunt, bune sau proaste, TREBUIE sa le avem. Dupa aia vedem noi, le amanam data de intrare in vigoare, le lansam asa cum sunt si introducem 1000 de legi de modificare si completare, 100 de OUG-uri, alte 1500 de Legi de modificare si completare ale legilor de modificare si completare samd...
Ma gandesc cu groaza ce viol simbolic are loc azi asupra sistemului juridic romanesc. Azi este ultima zi in care se pot aduce amendamente asupra unui proiect prezentat initiat de Guvern si asupra caruia deja Parlamentul a operat, din cate am inteles, numeroase modificari, societatea civila a incercat sa aduca si ea modificari, la fel organizatiile profesionale samd... Ce amendamente s-or fi acceptat... nu se stie. Nu cred ca stie cineva cu precizie ce mai contine acum forma finala a proiectelor Codurilor juridice ce urmeaza a fi lansate la (sau in) apa luni, 22 iunie 2009.
Va dati seama ce zi ne asteapta? Guvernul isi pune mandatul pe masa unde se afla 2 proiecte de Coduri juridice pe care nimeni nu le stie, inclusiv el, Guvernul.
Va dati seama ce optiuni vor avea distinsii nostri parlamentari? Ei vor avea de ales intre a vota niste proiecte despre care nu au habar in totalitate ce contin sau a nu vota si a cadea Guvernul si, implicit majoritatea guvernamentala? Ce credeti ca vor alege? Este usor de intuit ca se va prefera optiunea care le aduce minima complicatie pe timp scurt.
Ce conteaza ca, pe timp lung, efectele adoptarii unor Coduri, care nu sunt 100% coerente si nu au avizul Societatii civile si nici al organizatiilor profesionale din domeniul juridic, sunt imposibil de estimat, dar in orice caz dezastruoase? Conteaza doar ca ordinul de sus trebuie indeplinit si nu comentat.
luni, 5 mai 2008
Italienii cei curati si romanii cei murdari
Suntem asaltati in ultima perioada cu vesti legate de "siderarea" italienilor vis-avis de faptele comise de romanii din Italia. Peste tot vad mari italieni care critica un anumit val de infractionalitate adus de imigranti in Italia, cer legi, cer sprijin, cer actiuni dure.
Discursuri care mai de care mai populiste, pline de demagogie castiga alegeri intr-o tara europeana, membra ca si noi in UE, tara care nu de multe ori se arunca sa dea sfaturi si sa indice solutii europene.
Trecand peste problemele prin care trec romanii intr-o Italie din ce in ce mai xenofoba si isterica, situatia are un grad ridicat de ridicol, cu iz de caraghios.
Pai italienii sunt socati de infractionalitatea imigrantilor?? Italienii care au adus omenirii conceptul de MAFIE?? Italienii, care au stapanit prin marii lor mafioti lumea interlopa a Americii? Tara lui Al Capone si Corleone este socata de gainariile unor mici infractori romani? Spuneti-mi, privind stramb si judecand drept: am dreptate ca situatia aceasta este o mare caricatura caraghioasa?
Discursuri care mai de care mai populiste, pline de demagogie castiga alegeri intr-o tara europeana, membra ca si noi in UE, tara care nu de multe ori se arunca sa dea sfaturi si sa indice solutii europene.
Trecand peste problemele prin care trec romanii intr-o Italie din ce in ce mai xenofoba si isterica, situatia are un grad ridicat de ridicol, cu iz de caraghios.
Pai italienii sunt socati de infractionalitatea imigrantilor?? Italienii care au adus omenirii conceptul de MAFIE?? Italienii, care au stapanit prin marii lor mafioti lumea interlopa a Americii? Tara lui Al Capone si Corleone este socata de gainariile unor mici infractori romani? Spuneti-mi, privind stramb si judecand drept: am dreptate ca situatia aceasta este o mare caricatura caraghioasa?
marți, 15 aprilie 2008
Fabricat in Romania, bun de cumparat
De multe ori stau in fata rafturilor din Hypermarketuri si Supermarketuri si privesc multitudinea de produse. Nu ma impresioneaza calitatea produselor (oricum, una deloc ridicata), nu ma intereseaza forma prezentarii ci, in primul rand, originea produsului, tara de provenienta. Si asta nu din spirit de patriotism, ci dintr-un simplu exercitiu de logica, pe care vi-l propun:
Daca eu cumpar un produs fabricat in Romania (de multe ori pe eticheta identificarea tarii de origine devine un mini-proces de studiu) si nu in Bulgaria, Ungaria, Germania, Austria, Franta samd.... o parte din banii platiti de mine vor ajunge in conturile unei firme romanesti (si aici trebuie discutat, intrucat fabricat in Romania nu asigura ca si firma are capital romanesc). Astfel, urmand mai departe traseul banilor platiti de mine, o parte dintre ei vor ajunge in salariul unui roman si o parte vor ajunge la Buget, sub forma taxelor impuse de Stat.
Daca romanii ar prefera sa cumpere produsele romanesti, rezultatul ar fi unul logic: ar fi tot mai multi bani pentru salariile angajatilor romani, pentru mai multe locuri de munca, dar si mai multi bani la Buget. Iar un Buget mai bogat are ca si consecinta fireasca (legala) taxe mai mici si mai putine, pensii mai mari, investitii marite in infrastructura, invatamant samd...
Este incredibil de important de inteles cat de benefic este un patriotism al consumatorului roman. Pentru ca, de multe ori, disparitia de pe rafturi a unor produse romanesti (mai urat ambalate sau uneori ceva mai scumpe, chiar daca mai "naturale") inseamna disparitia unor firme romanesti, somaj, economie schioapa.
Exista un simplu principiu care ar trebui sa stea la baza oricaror teorii comerciale si economice (din pacate nu prea se intampla acest lucru in Romania noastra): banii trebuie sa ramana in tara pe cat mai mult posibil. Este un principiu pe care mai toate tarile dezvoltate il aplica.
Din pacate, insa... romanii se pare ca sunt inca tributari unor vechi metehne, care ne determinau sa ne uitam la straini si la lucrurile din strainatate ca la Soare si sa ne bucuram ca niste copii cand intram in posesia unor astfel de de lucruri, 'made in ....'. Metehne care ne-au dus in prezent la o prabusire a industriei si a productiei.
Ne-am cam obisnuit, din pacate, sa ii lasam pe altii sa ne invete ce e bine. Si am invatat, de multe ori, ce e bine partial sau insuficient pentru noi si mult mai bine pentru altii.
Pentru ca niciodata nu va veni un strain sa ne invete sa fim un popor destept. Nu are niciun interes, ba, din contra, ar avea numai de pierdut. Aceste principii va trebui sa fie asimilate de catre noi, ca si autodidacti. Si la acest capitol nu stam foarte bine...
Ma uitam cu bucurie la Legea privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni, legea nr. 299/2007 http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_sprijinul_romanilor_pretutindeni_299_2007.php
Ma intrebam, insa, cu oarecare durere: noi, pe noi romanii, cand ne vom ajuta, cu adevarat?
Daca eu cumpar un produs fabricat in Romania (de multe ori pe eticheta identificarea tarii de origine devine un mini-proces de studiu) si nu in Bulgaria, Ungaria, Germania, Austria, Franta samd.... o parte din banii platiti de mine vor ajunge in conturile unei firme romanesti (si aici trebuie discutat, intrucat fabricat in Romania nu asigura ca si firma are capital romanesc). Astfel, urmand mai departe traseul banilor platiti de mine, o parte dintre ei vor ajunge in salariul unui roman si o parte vor ajunge la Buget, sub forma taxelor impuse de Stat.
Daca romanii ar prefera sa cumpere produsele romanesti, rezultatul ar fi unul logic: ar fi tot mai multi bani pentru salariile angajatilor romani, pentru mai multe locuri de munca, dar si mai multi bani la Buget. Iar un Buget mai bogat are ca si consecinta fireasca (legala) taxe mai mici si mai putine, pensii mai mari, investitii marite in infrastructura, invatamant samd...
Este incredibil de important de inteles cat de benefic este un patriotism al consumatorului roman. Pentru ca, de multe ori, disparitia de pe rafturi a unor produse romanesti (mai urat ambalate sau uneori ceva mai scumpe, chiar daca mai "naturale") inseamna disparitia unor firme romanesti, somaj, economie schioapa.
Exista un simplu principiu care ar trebui sa stea la baza oricaror teorii comerciale si economice (din pacate nu prea se intampla acest lucru in Romania noastra): banii trebuie sa ramana in tara pe cat mai mult posibil. Este un principiu pe care mai toate tarile dezvoltate il aplica.
Din pacate, insa... romanii se pare ca sunt inca tributari unor vechi metehne, care ne determinau sa ne uitam la straini si la lucrurile din strainatate ca la Soare si sa ne bucuram ca niste copii cand intram in posesia unor astfel de de lucruri, 'made in ....'. Metehne care ne-au dus in prezent la o prabusire a industriei si a productiei.
Ne-am cam obisnuit, din pacate, sa ii lasam pe altii sa ne invete ce e bine. Si am invatat, de multe ori, ce e bine partial sau insuficient pentru noi si mult mai bine pentru altii.
Pentru ca niciodata nu va veni un strain sa ne invete sa fim un popor destept. Nu are niciun interes, ba, din contra, ar avea numai de pierdut. Aceste principii va trebui sa fie asimilate de catre noi, ca si autodidacti. Si la acest capitol nu stam foarte bine...
Ma uitam cu bucurie la Legea privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni, legea nr. 299/2007 http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_sprijinul_romanilor_pretutindeni_299_2007.php
Ma intrebam, insa, cu oarecare durere: noi, pe noi romanii, cand ne vom ajuta, cu adevarat?
vineri, 4 aprilie 2008
Romania la Eurovision 2008
Scriu abia acum despre un astfel de subiect. Motivul este ca.... pur si simplu nu mi se pare atat de important si, in plus, mi-a produs destula greata inerenta.
Cred ca, de fapt, nici nu este vorba despre rezultatul masluit, fraudat, cu castigator numit de o clica/cloaca al inca unui concurs in Romania, ci pur si simplu despre promovarea non-valorii in Romania. In Romania rareori conteaza valoarea autentica, meritele personale, caracterul. Ce conteaza mai mult este spatele, pila, relatiile, parghiile. Daca ai suficiente astfel de elemente, poti fi si ultimul prost al lumii, ca tot reusesti sa te impui.
Nu este o surpriza faptul ca o melodie care era net inferioara alteia, care nici macar nu poate fi fredonata, pe care o uiti in secunda a doua de la auditie, o melodie care nici nu ar fi trebuit inclusa in concurs, datorita prevederilor Regulamentului, o melodie care, din cate am inteles, nu a reusit sa treaca nici macar de preselectiile unui festival inferior, Mamaia, a reusit sa se impuna intr-un concurs organizat de clica non-profesionista a TVR-ului. TVR care, desi au trecut aproape 20 de ani de la marea schimbare din 1989, continua sa aiba cam aceleasi practici care includ cu mandrie: neseriozitate, lipsa de profesionalism, inchistare in practici invechite si lipsa de modernism.
Ce este mai trist, insa, este faptul ca la urmatorul Eurovision (in paranteza trebuie spus ca acest festival si-a pierdut prin lumea occidentala o mare parte a interesului, fiind cam rasuflat, multe tari trimitand concurenti de mana a treia sa le reprezinte), o astfel de melodie va reprezenta Romania. Si mai trist, insa este faptul ca totul se desfasoara pe banii nostri, TVR-ul obtinand in mod abuziv de atatia ani de zile, bani de la fiecare dintre noi, dar neasumandu-si nicio responsabilitate in acest sens.
Si, voi incheia intr-o nota si mai trista: o melodie va reprezenta Romania la Eurovision, dar nu va reprezenta romanii...
vineri, 4 ianuarie 2008
Dakkar, o prima reduta
Nici nu stiu daca terorismul este, privit de sus - din straturi inalte, inaccesibile noua, muritorilor de rand, un fenomen 100% real sau este un instrument. Este clar ca ceea ce intra sub palaria odioasa a terorismului aduce drame umane imense.
Este clar ca cei care se ascund sub aceasta umbrela urmaresc mai mult decat teroare sau decat scopuri declarate. Dar nu despre asta vreau sa discut aici. Este clar ca de uneori aceste manifestari apar si ca urmare a acelei legi din Fizica numita Legea Actiunii si Reactiunii.
Lumea occidentala a trait din plin aceste drame, pseudo-atentate, atentate si scenarii. A suferit din plin. Mii si mii de familii si-au vazut cursul normal al vietii intrerupt brutal si total absurd. Idei, sperante, vise, scopuri .... naruite intr-o explozie cauzata de un strain pe care probabil nu l-ai vazut niciodata, nu l-ai cunoscut si nici nu ai stiu de ce.... Aceste situatii nu sunt noi. Din pacate sfarsitul de secol 20 - inceputul de secol 21 a fost unul al terorismului.
Dar... societatile atinse au stiu intotdeauna sa raspunda aceasta manifestare. E suferit, a fost furioasa... dar a mers mai departe, neintrerupt. Lingandu-si ranile, societatea noastra a depasit drama dupa drama, fara sa uite, poate fara sa ierte cu adevarat, dar a trecut peste. So cred ca aici a stat puterea unei reactii impecabile la o manifestare brutala.
Azi, insa... totul s-a schimbat in mod stupid. Amanarea acestui simbol al tuturor sporturilor, raliul celor doua continente, legendarul Dakkar a adus, in mod sigur, nu linistirea si siguranta concurentilor sau a spectatorilor. Ci mai degraba nesiguranta. Pentru ca este pentru prima data cand societatea noastra cedeaza cu adevarat in fata acestei arme.
Este un moment trist.
Este clar ca cei care se ascund sub aceasta umbrela urmaresc mai mult decat teroare sau decat scopuri declarate. Dar nu despre asta vreau sa discut aici. Este clar ca de uneori aceste manifestari apar si ca urmare a acelei legi din Fizica numita Legea Actiunii si Reactiunii.
Lumea occidentala a trait din plin aceste drame, pseudo-atentate, atentate si scenarii. A suferit din plin. Mii si mii de familii si-au vazut cursul normal al vietii intrerupt brutal si total absurd. Idei, sperante, vise, scopuri .... naruite intr-o explozie cauzata de un strain pe care probabil nu l-ai vazut niciodata, nu l-ai cunoscut si nici nu ai stiu de ce.... Aceste situatii nu sunt noi. Din pacate sfarsitul de secol 20 - inceputul de secol 21 a fost unul al terorismului.
Dar... societatile atinse au stiu intotdeauna sa raspunda aceasta manifestare. E suferit, a fost furioasa... dar a mers mai departe, neintrerupt. Lingandu-si ranile, societatea noastra a depasit drama dupa drama, fara sa uite, poate fara sa ierte cu adevarat, dar a trecut peste. So cred ca aici a stat puterea unei reactii impecabile la o manifestare brutala.
Azi, insa... totul s-a schimbat in mod stupid. Amanarea acestui simbol al tuturor sporturilor, raliul celor doua continente, legendarul Dakkar a adus, in mod sigur, nu linistirea si siguranta concurentilor sau a spectatorilor. Ci mai degraba nesiguranta. Pentru ca este pentru prima data cand societatea noastra cedeaza cu adevarat in fata acestei arme.
Este un moment trist.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
