vineri, 4 ianuarie 2008

Dakkar, o prima reduta

Nici nu stiu daca terorismul este, privit de sus - din straturi inalte, inaccesibile noua, muritorilor de rand, un fenomen 100% real sau este un instrument. Este clar ca ceea ce intra sub palaria odioasa a terorismului aduce drame umane imense.

Este clar ca cei care se ascund sub aceasta umbrela urmaresc mai mult decat teroare sau decat scopuri declarate. Dar nu despre asta vreau sa discut aici. Este clar ca de uneori aceste manifestari apar si ca urmare a acelei legi din Fizica numita Legea Actiunii si Reactiunii.

Lumea occidentala a trait din plin aceste drame, pseudo-atentate, atentate si scenarii. A suferit din plin. Mii si mii de familii si-au vazut cursul normal al vietii intrerupt brutal si total absurd. Idei, sperante, vise, scopuri .... naruite intr-o explozie cauzata de un strain pe care probabil nu l-ai vazut niciodata, nu l-ai cunoscut si nici nu ai stiu de ce.... Aceste situatii nu sunt noi. Din pacate sfarsitul de secol 20 - inceputul de secol 21 a fost unul al terorismului.

Dar... societatile atinse au stiu intotdeauna sa raspunda aceasta manifestare. E suferit, a fost furioasa... dar a mers mai departe, neintrerupt. Lingandu-si ranile, societatea noastra a depasit drama dupa drama, fara sa uite, poate fara sa ierte cu adevarat, dar a trecut peste. So cred ca aici a stat puterea unei reactii impecabile la o manifestare brutala.

Azi, insa... totul s-a schimbat in mod stupid. Amanarea acestui simbol al tuturor sporturilor, raliul celor doua continente, legendarul Dakkar a adus, in mod sigur, nu linistirea si siguranta concurentilor sau a spectatorilor. Ci mai degraba nesiguranta. Pentru ca este pentru prima data cand societatea noastra cedeaza cu adevarat in fata acestei arme.

Este un moment trist.

Un comentariu:

silviutzu spunea...

Destul de trist.deloc incantator