Fabricat in Romania, bun de cumparat

De multe ori stau in fata rafturilor din Hypermarketuri si Supermarketuri si privesc multitudinea de produse. Nu ma impresioneaza calitatea produselor (oricum, una deloc ridicata), nu ma intereseaza forma prezentarii ci, in primul rand, originea produsului, tara de provenienta. Si asta nu din spirit de patriotism, ci dintr-un simplu exercitiu de logica, pe care vi-l propun:

Daca eu cumpar un produs fabricat in Romania (de multe ori pe eticheta identificarea tarii de origine devine un mini-proces de studiu) si nu in Bulgaria, Ungaria, Germania, Austria, Franta samd.... o parte din banii platiti de mine vor ajunge in conturile unei firme romanesti (si aici trebuie discutat, intrucat fabricat in Romania nu asigura ca si firma are capital romanesc). Astfel, urmand mai departe traseul banilor platiti de mine, o parte dintre ei vor ajunge in salariul unui roman si o parte vor ajunge la Buget, sub forma taxelor impuse de Stat.

Daca romanii ar prefera sa cumpere produsele romanesti, rezultatul ar fi unul logic: ar fi tot mai multi bani pentru salariile angajatilor romani, pentru mai multe locuri de munca, dar si mai multi bani la Buget. Iar un Buget mai bogat are ca si consecinta fireasca (legala) taxe mai mici si mai putine, pensii mai mari, investitii marite in infrastructura, invatamant samd...

Este incredibil de important de inteles cat de benefic este un patriotism al consumatorului roman. Pentru ca, de multe ori, disparitia de pe rafturi a unor produse romanesti (mai urat ambalate sau uneori ceva mai scumpe, chiar daca mai "naturale") inseamna disparitia unor firme romanesti, somaj, economie schioapa.

Exista un simplu principiu care ar trebui sa stea la baza oricaror teorii comerciale si economice (din pacate nu prea se intampla acest lucru in Romania noastra): banii trebuie sa ramana in tara pe cat mai mult posibil. Este un principiu pe care mai toate tarile dezvoltate il aplica.

Din pacate, insa... romanii se pare ca sunt inca tributari unor vechi metehne, care ne determinau sa ne uitam la straini si la lucrurile din strainatate ca la Soare si sa ne bucuram ca niste copii cand intram in posesia unor astfel de de lucruri, 'made in ....'. Metehne care ne-au dus in prezent la o prabusire a industriei si a productiei.

Ne-am cam obisnuit, din pacate, sa ii lasam pe altii sa ne invete ce e bine. Si am invatat, de multe ori, ce e bine partial sau insuficient pentru noi si mult mai bine pentru altii.

Pentru ca niciodata nu va veni un strain sa ne invete sa fim un popor destept. Nu are niciun interes, ba, din contra, ar avea numai de pierdut. Aceste principii va trebui sa fie asimilate de catre noi, ca si autodidacti. Si la acest capitol nu stam foarte bine...

Ma uitam cu bucurie la Legea privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni, legea nr. 299/2007 http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_sprijinul_romanilor_pretutindeni_299_2007.php

Ma intrebam, insa, cu oarecare durere: noi, pe noi romanii, cand ne vom ajuta, cu adevarat?

Romania la Eurovision 2008

Scriu abia acum despre un astfel de subiect. Motivul este ca.... pur si simplu nu mi se pare atat de important si, in plus, mi-a produs destula greata inerenta.

Cred ca, de fapt, nici nu este vorba despre rezultatul masluit, fraudat, cu castigator numit de o clica/cloaca al inca unui concurs in Romania, ci pur si simplu despre promovarea non-valorii in Romania. In Romania rareori conteaza valoarea autentica, meritele personale, caracterul. Ce conteaza mai mult este spatele, pila, relatiile, parghiile. Daca ai suficiente astfel de elemente, poti fi si ultimul prost al lumii, ca tot reusesti sa te impui.

Nu este o surpriza faptul ca o melodie care era net inferioara alteia, care nici macar nu poate fi fredonata, pe care o uiti in secunda a doua de la auditie, o melodie care nici nu ar fi trebuit inclusa in concurs, datorita prevederilor Regulamentului, o melodie care, din cate am inteles, nu a reusit sa treaca nici macar de preselectiile unui festival inferior, Mamaia, a reusit sa se impuna intr-un concurs organizat de clica non-profesionista a TVR-ului. TVR care, desi au trecut aproape 20 de ani de la marea schimbare din 1989, continua sa aiba cam aceleasi practici care includ cu mandrie: neseriozitate, lipsa de profesionalism, inchistare in practici invechite si lipsa de modernism.

Ce este mai trist, insa, este faptul ca la urmatorul Eurovision (in paranteza trebuie spus ca acest festival si-a pierdut prin lumea occidentala o mare parte a interesului, fiind cam rasuflat, multe tari trimitand concurenti de mana a treia sa le reprezinte), o astfel de melodie va reprezenta Romania. Si mai trist, insa este faptul ca totul se desfasoara pe banii nostri, TVR-ul obtinand in mod abuziv de atatia ani de zile, bani de la fiecare dintre noi, dar neasumandu-si nicio responsabilitate in acest sens.

Si, voi incheia intr-o nota si mai trista: o melodie va reprezenta Romania la Eurovision, dar nu va reprezenta romanii...

Dakkar, o prima reduta

Nici nu stiu daca terorismul este, privit de sus - din straturi inalte, inaccesibile noua, muritorilor de rand, un fenomen 100% real sau este un instrument. Este clar ca ceea ce intra sub palaria odioasa a terorismului aduce drame umane imense.

Este clar ca cei care se ascund sub aceasta umbrela urmaresc mai mult decat teroare sau decat scopuri declarate. Dar nu despre asta vreau sa discut aici. Este clar ca de uneori aceste manifestari apar si ca urmare a acelei legi din Fizica numita Legea Actiunii si Reactiunii.

Lumea occidentala a trait din plin aceste drame, pseudo-atentate, atentate si scenarii. A suferit din plin. Mii si mii de familii si-au vazut cursul normal al vietii intrerupt brutal si total absurd. Idei, sperante, vise, scopuri .... naruite intr-o explozie cauzata de un strain pe care probabil nu l-ai vazut niciodata, nu l-ai cunoscut si nici nu ai stiu de ce.... Aceste situatii nu sunt noi. Din pacate sfarsitul de secol 20 - inceputul de secol 21 a fost unul al terorismului.

Dar... societatile atinse au stiu intotdeauna sa raspunda aceasta manifestare. E suferit, a fost furioasa... dar a mers mai departe, neintrerupt. Lingandu-si ranile, societatea noastra a depasit drama dupa drama, fara sa uite, poate fara sa ierte cu adevarat, dar a trecut peste. So cred ca aici a stat puterea unei reactii impecabile la o manifestare brutala.

Azi, insa... totul s-a schimbat in mod stupid. Amanarea acestui simbol al tuturor sporturilor, raliul celor doua continente, legendarul Dakkar a adus, in mod sigur, nu linistirea si siguranta concurentilor sau a spectatorilor. Ci mai degraba nesiguranta. Pentru ca este pentru prima data cand societatea noastra cedeaza cu adevarat in fata acestei arme.

Este un moment trist.

Mandrie nationala sau lipsa ei

Nu pot sa spun ca pot fi mandru de porcariile pe care infractorii romani le fac in afara tarii. Nu ar fi normal. Dar nici nu pot spune ca mi-e rusine in vreun fel in acest sens.

Nu ma simt reprezentat de nimeni, ca individ, atat timp cand nu am specificat clar acest lucru. Si atunci cum sa am vreun sentiment de culpa atunci cand un altul face o tampenie pe cine stie ce meleaguri? De unde sa imi vina o fractiune din vina lui catre mine? Este o aberatie doar simplul gand.

Poate va intrebati de ce spun asta. Pentru ca pur si simplu nu am inteles atitudinea de acceptare mioritica a vinovatiei pe care televiziunile noastre dragi si scumpe au avut-o (si, mai grav, au transmis-o, au indus-o si celor care le privesc admirativ, luandu-le drept model) vis-a-vis de "marea crima" pe care un borfas roman a savarsit-o pe alte meleaguri. Nu am inteles de ce au trebuit preluate imagini live de la ceremoniiloe de inmormantare, de la dezbateri, de la discursuri samd...


Nu am inteles de unde vine aceasta atitudine de oaie fricoasa, speriata si tematoare de a fi acuzata de ceea ce nu a facut, dar ... Pentru ca dragii realizatori ai respectivelor emisiuni, dragii redactori, mari oameni de presa, exact aceasta atitudine au indus. Si, mai ales, nu am inteles de ce s-au preluat informatii neverificate (acel infractor s-a dovedit a nu fi si violator, ci un talhar sadea, cu complicatii criminale), atat timp cat privea un cetatean roman, mai ales.

Revenind la ideea mea de inceput. Nu, nu pot fi mandru in niciun fel de faptul ca si astfel de infractori sunt romani. Dar nici nu am vre-un sentiment de vina, de rusine pentru ce fac ei prin alte parti. Pentru ca nu sunt responsabil in niciun fel de acest lucru. Este treaba lor, este viata lor, caracterul lor si raspund ei pentru asta.

Cu atat mai mult cu cat reactia italienilor este una pur politica, total exagerata si aberanta. Ganditi-va doar cate infractiuni se petrec in general in Italia. Aceasta este doar una dintre sutele, daca nu miile de crime petrecute in Italia in decurs de un an. Nu este nimic neobisnuit in ea. O talharie primitiva, facuta de un caracter deviat. Si atat. Ca mii de alte comportamente anormale ale oamenilor.

Din cei peste jumatate de milion de romani din Italia, unul a omorat un om. Iese acest fapt in evidenta, comparativ cu statisticile Politiei Italiene? Nu cred. Ba, cred ca numarul infractiunilor savarsite de romani pe teritoriul italian este se incadreaza sub media criminalitatii din societatea italiana. Si atunci... unde este senzationalul? Senzationalul a fost creeat artificial. De catre o societate manipulata politic (cea italiana) in sensul urei fata de imigranti (imigranti care, dupa cum o arata toate statisticile reprezinta un motor important al progesului societatii lor) si catre o societate media fara personalitate, fara o gandire matura, fara mandrie nationala (cea romana).
De-abia aici pot spune ca mi-a fost rusine. Vazand reactia aberanta a mass-media romaneasca (cred ca nici nemtii post-belici nu s-au invinovatit atat de mult), mi-a fost rusine. Rusine ca fac parte dintr-o societate fara mandrie nationala devarata, fara o tarie de caracter. Pentru ca acestea nu se dovedesc prin declaratii, ci prin fapte. Iar faptele ne-au aratat ca am fost corigenti de aceasta data.

PS: Nu imi aduc aminte ca vre-o televiziune americana sa fi preluat imagini live de la inmormantarea lui Teo Peter, sau de la procesul pedofililor lor acuzatisi dovediti a fi facut atatea perversiuni in Romania, asupra unor copii neaparati. De fapt nu este vorba ca nu imi aduc aminte, ci este vorba de faptul ca societatea americana nu s-a asumat nicio vina in acest sens si nu a fost catusi de putin interesata de subiect. Pentru ca nu era ea responsabila de asta. Asta inseamna doar o fateta a tariei de caracter.

Orar, program de lucru cu publicul la Judecatorie

Este interesant de vazut o mica situatie a programelor de lucru cu publicul la Registraturile/Arhivele diverselor Judecatorii din Bucuresti.

In general omul de rand, avand de lucru doar cu o singura Judecatorie, deprinde rapid intervalul orar normal de lucru si ce are de facut atunci cand trebuie sa depuna ceva, sa inregistreze ceva, sa consulte documente si dosare, sa legalizeze si apostileze acte juridice. Invata in cele din urma orarele, camerele si procedurile de lucru.

Partea tragi-comica apare doar atunci cand acelasi om are de facut lucruri similare la alte Judecatorii din Bucuresti. Nimic din ce invatase anterior nu se mai aplica decat aproximativ. Orarele de lucru sunt altele, procedurile sunt altele (inca nu am inteles ce se intampla la Judecatoria sector 2, cine o conduce si ce poate sa gandeasca respectiva persoana - unde functionarii sunt extrem de amabili si cooperanti, dar au de efectuat de 2-3 ori mai multi pasi decat este necesar pentru fiecare operatiune). Totul devine o initiere ciudata in lumea fiecarei Judecatorii.

Cei care conduc aceste institutii trebuie sa inteleaga ca aceasta lipsa de uniformizare a modurilor de lucru, a programelor de lucru cu publicul, a modului de raspuns la cererile omului de rand nu face decat sa creeze o imagine de haos in organizarea sistemului. Aceste diferente aduc prejudicii imaginii institutiilor respective.

Pentru ca omul de rand isi exprima in mod direct nemultumirile atunci cand lipsa de organizare sau organizarea proasta il afecteaza. Iar aceasta afectare inseamna: nervi, ore pierdute, zile de concediu luate de la servici, bani pierduti, sanatate afecatata.

Va propun doar un exercitiu de imaginatie: luati-va o ora din viata si mergeti prin cele 6 Judecatorii din Bucuresti. Veti vedea la unele o proasta organizare, cozi imense, oameni nemultumiti, la altele veti vedea ca totul se desfasoara in liniste, oamenii sunt mai calmi, cazurile lor par a fi mai simple. Veti putea atunci sa trageti concluzia care este adevarul: sunt cazurile dintr-un intreg sector mai banale sau organizarea Judecatoriei este mai buna?

Tichete de masa

In vremurile de inceput ale tichetelor de masa in Romania, firmele aveau pentru societatile care emiteau astfel de tichete un respect total, umil, asemanator celor pentru institutiile de control.

Erau platite comisioane mari (procente ce ajungeau si pana la 10% din valoarea tichetelor de masa), tichetele soseau cu intarzieri mari (si atunci cand soseau, produceau o bucurie foarte mare tuturor - cu toate ca chiar firma client platea si costurile de livrare), tichetele abia putea fi cheltuite. Mai mult decat atat nici magazinele nu aveau viata prea buna cu tichetele de masa pe care le acceptau: programul de lucru cu publicul, pentru rambursarea tichetelor de la magazine era undeva in jurul a 2 ore/zi, banii veneau greu...

Mai mult decat atat, peste tot... era atitudinea aceasta dominanta, aristocrata a emitentilor de tichete de masa de atunci.

Tichetele de masa au fost mult timp un lux necesar pentru fidelizarea salariatilor, sau o obligatie aferenta unui contract negociat cu sindicatele, lux pentru care companiile plateau cu varf si indesat cu timp, efort si umilinta.

Timpurile au trecut... vremurile s-au schimbat. Tichetele emise sunt in numar mare, noi societati emitente de tichete de masa au aparut, altele au disparut, altele au fost inghitite. Trecerea vremurilor a lasat urme majore insa, in aceasta piata: concurenta a dus la scaderea comisioanelor, imbunatatirea relatiei cu clientul, oferirea tot mai multor servicii in mod Gratuit (acest cuvant ar ridica din morti "pionierii" tichetelor de masa din Romania - de la inceputuri).

Tipariri si livrari gratuite, livrari in aceeasi zi sau in 24h, suport telefonic extins, personalizari... toate acestea au aparut incet incet pe piata. Si culmea, nu venind dinpre companiile mari si vechi, care au avut o oarecare inertie in acest sens, ci din partea companiilor nou aparute. Incet incet si pe aceasta piata a aparut o concurenta sanatoasa si benefica pentru clientii tichetelor de masa.

Un exemplu in acest sens: http://www.euroticket.ro/tichete/start_tichete.php


In acest moment se poate spune cu mana pe inima ca situatia s-a schimbat, clientul dictand in relatia Emitent tichete de masa - Angajator client. E un mers firesc al lucrurilor. Pacat ca nu se intampla si in alte domenii in care inca se practica umilirea clientului de catre Institutie. Dar vine si timpul asta....

Cultul statului la coada

Cand am ceva de rezolvat la Posta... simt un mic spin intre coaste. In mod cert urmeaza o experienta destul de neplacuta, timp semnificativ pierdut, poate si ceva nervi si, in final, poate chiar mai multi nervi, efortul dovedindu-se inutil uneori.

Cand eram mic si intram intr-un oficiu postal nu exista sa nu gasesc pe jos sau pe pupitrele pentru public, margini albe si zimtate ale colilor de timbre postale, zeci de vederi expuse, plicuri de toate dimensiunile si... (cel mai important pentru mine la vremea aceea) plicuri cu timbre filatelice.

Erau niste vremuri frumoase, strangeam niste bani de pusculita si, cand faceam 10 lei, ma duceam sa imi iau timbre. Dupa aceea incepea micul comert cu alti "mari" pasionati de timbre, care ma asteptau ca painea calda, venind cu "prospaturi" pe piata noastra, a copiilor de 10 ani, colectionari de timbre. Erau vremuri ciudate pe atunci... intrain in Posta si rezolvai imediat, in schimb pentru a iti cumpara unt, mezeluri, oua, branza, era necesar sa stai ore intregi la coada.

Anii au trecut, vremurile si ... sistemele de organizare politice s-au schimbat. Pot spune linistit ca schimbarile sunt substantiale in majoritatea cazurilor. A ramas... insa, aceasta aberanta COADA pe care societatea noastra nu doreste sa o elimine. Si, in mod ciudat, unele lucruri sut pe incers acum: nu mai stam la o coada semnificativa pentru mancare (cu unele mici exceptii), dar in schimb la Posta... compensam in totalitate. Au fost cazuri cand pentru trimiterea unui mandat postal si ridicarea unei recomandate am fost nevoit sa stau 2 ore la coada. Iar in medie, timpul pierdut este de aproximativ o ora pentru serviciile acestei institutii.

Sa nu credeti ca Posta este singura institutie care genereaza cozi. Si sa nu credeti ca institutiile sunt singurele vinovate de acest lucru. Nu pot sa uit situatia unui oficiu postal lipit de un mare centru Romtelecom (cu dimensiuni de cel putin 4 ori mai mare, si mai mereu gol, cu clienti putin in interior), oficiu postat mereu sufocat de cozi imense formate in marea majoritate de platitori ai facturilor Romtelecom. De asemeni, este greu de patruns impulsul nestavilit al celor care se inghesuiela fiecare inceput de an in cozi imense (de 3-4 ore) la sediile Primariilor, pentru a plati niste taxe ce pot fi platite timp de 3 luni de zile, spre disperarea functionarilor implicati.

Nu se poate spune care este explicatia. Imi vine in minte doar similitudinea intre cozile imense ale vremurilor comuniste si (e adevarat mult mai putine) cozile vremurilor noastre. Sa fie, oare, adevarat, ca aceasta nesuferita coada este o manifestare sociala, un prilej de a schimba idei, experiente, de a socializa? Mi-e greu sa cred acest lucru... foarte rar aud sa se discute ceva consistent la o coada la Posta, de exemplu...

Cred ca in final este doar o lipsa de gandire, lipsa de organizare si de competenta in organizare. Dar, chiar si in conditiile in care, inevitabil, anumite institutii sunt organizate si conduse prost in relatia cu publicul (si ma refer aici si la anumite Judecatorii, Prefecturi, samd...) , o mare parte se datoreaza si insusi publicului. Pentru ca daca s-ar gandi mai mult, daca ar fi mai multa luciditate si din partea noastra, incet incet si conducatorii incapabili ai unor institutii vor fi obligati sa mearga inainte si sa schimbe cate ceva. Din pacate progresul trebuie sa plece de la noi iar noi nu il putem pune pe roate.