luni, 5 noiembrie 2007

Mandrie nationala sau lipsa ei

Nu pot sa spun ca pot fi mandru de porcariile pe care infractorii romani le fac in afara tarii. Nu ar fi normal. Dar nici nu pot spune ca mi-e rusine in vreun fel in acest sens.

Nu ma simt reprezentat de nimeni, ca individ, atat timp cand nu am specificat clar acest lucru. Si atunci cum sa am vreun sentiment de culpa atunci cand un altul face o tampenie pe cine stie ce meleaguri? De unde sa imi vina o fractiune din vina lui catre mine? Este o aberatie doar simplul gand.

Poate va intrebati de ce spun asta. Pentru ca pur si simplu nu am inteles atitudinea de acceptare mioritica a vinovatiei pe care televiziunile noastre dragi si scumpe au avut-o (si, mai grav, au transmis-o, au indus-o si celor care le privesc admirativ, luandu-le drept model) vis-a-vis de "marea crima" pe care un borfas roman a savarsit-o pe alte meleaguri. Nu am inteles de ce au trebuit preluate imagini live de la ceremoniiloe de inmormantare, de la dezbateri, de la discursuri samd...


Nu am inteles de unde vine aceasta atitudine de oaie fricoasa, speriata si tematoare de a fi acuzata de ceea ce nu a facut, dar ... Pentru ca dragii realizatori ai respectivelor emisiuni, dragii redactori, mari oameni de presa, exact aceasta atitudine au indus. Si, mai ales, nu am inteles de ce s-au preluat informatii neverificate (acel infractor s-a dovedit a nu fi si violator, ci un talhar sadea, cu complicatii criminale), atat timp cat privea un cetatean roman, mai ales.

Revenind la ideea mea de inceput. Nu, nu pot fi mandru in niciun fel de faptul ca si astfel de infractori sunt romani. Dar nici nu am vre-un sentiment de vina, de rusine pentru ce fac ei prin alte parti. Pentru ca nu sunt responsabil in niciun fel de acest lucru. Este treaba lor, este viata lor, caracterul lor si raspund ei pentru asta.

Cu atat mai mult cu cat reactia italienilor este una pur politica, total exagerata si aberanta. Ganditi-va doar cate infractiuni se petrec in general in Italia. Aceasta este doar una dintre sutele, daca nu miile de crime petrecute in Italia in decurs de un an. Nu este nimic neobisnuit in ea. O talharie primitiva, facuta de un caracter deviat. Si atat. Ca mii de alte comportamente anormale ale oamenilor.

Din cei peste jumatate de milion de romani din Italia, unul a omorat un om. Iese acest fapt in evidenta, comparativ cu statisticile Politiei Italiene? Nu cred. Ba, cred ca numarul infractiunilor savarsite de romani pe teritoriul italian este se incadreaza sub media criminalitatii din societatea italiana. Si atunci... unde este senzationalul? Senzationalul a fost creeat artificial. De catre o societate manipulata politic (cea italiana) in sensul urei fata de imigranti (imigranti care, dupa cum o arata toate statisticile reprezinta un motor important al progesului societatii lor) si catre o societate media fara personalitate, fara o gandire matura, fara mandrie nationala (cea romana).
De-abia aici pot spune ca mi-a fost rusine. Vazand reactia aberanta a mass-media romaneasca (cred ca nici nemtii post-belici nu s-au invinovatit atat de mult), mi-a fost rusine. Rusine ca fac parte dintr-o societate fara mandrie nationala devarata, fara o tarie de caracter. Pentru ca acestea nu se dovedesc prin declaratii, ci prin fapte. Iar faptele ne-au aratat ca am fost corigenti de aceasta data.

PS: Nu imi aduc aminte ca vre-o televiziune americana sa fi preluat imagini live de la inmormantarea lui Teo Peter, sau de la procesul pedofililor lor acuzatisi dovediti a fi facut atatea perversiuni in Romania, asupra unor copii neaparati. De fapt nu este vorba ca nu imi aduc aminte, ci este vorba de faptul ca societatea americana nu s-a asumat nicio vina in acest sens si nu a fost catusi de putin interesata de subiect. Pentru ca nu era ea responsabila de asta. Asta inseamna doar o fateta a tariei de caracter.

Niciun comentariu: