Nu pot sa nu ma gandesc la goana quasi-nebuneasca dupa castigurile rapide. Se pare ca indiferent ce s-ar intampla in Romania, indiferent in ce arii de influenta, in ce epoci am fi, aceasta goana ne ridica mereu adrenalina, ne face sa visam cu ochii deschisi, ne da o ratiune noua in viata, inlocuind una sanatoasa, a castigului muncit.
Fie ca se numeste Caritas, privatizarea anilor '90, FNI sau ... Loteria Romana, esenta a ramas aceeasi, manifestarile au ramas aceleasi: romanii au dat navala, trecand peste orice ratiune, in tot felul de sisteme de imbogatire peste noapte. Exceptand Loteria (care are principiile cele mai normale si sanatoase din cele mentionate, dar de a caror realizare corecta sincer am mari indoieli), se ridica o intrebare usoara: cum poate cineva sa gandeasca ca este posibil undeva pe acest Pamant, sa investesti 100 lei si sa obtii in cateva luni de 4-5 ori mai mult, fara sa prejudicieze pe altcineva?
Si daca, totusi, cei care si-au pus intrebarea aceasta, si-au raspuns ca merita riscul, ma intreb in mod simplu: unde sunt adevaratele victime? Intrucat in momentul in care urmaresti un astfel de castig, este normal ca, implicit, sa si accepti un astfel de risc.
O sa ma intrebati: bun, dar de ce aceasta discutie acum? Intrucat observ cu tristete ca o mult asteptata schimbare a mentalitatii romanului intarzie sa apara. Desi, cel putin pe hartie, apartinem de o alta lume, una cu principii mult mai pragmatice si mai sanatoase, a castigului trudit, a rasplatirii competentei. Principalele stiri ale ultimei saptamani s-au referit la castigurile de la Loterie, la marele bilet-mamut, la imbulzeala romanilor la casieriile respectivei societati (lucru deloc condamnabil, dar relativ neproductiv).
Cand vom intelege, oare, ca, in afara de insignifiante exceptii, viitorul ne obliga sa muncim ca sa traim. Si, mai ales, sa muncim cu adevarat, ca sa traim cu adevarat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu